GHID TEHNIC „CASA DIN VIS”
MATERIALELE DE CONSTRUCŢIE

O componentă principală a construcţiei ecologice sunt materialele de construcţie ”sănătoase”. Ele pot influenţa negativ sau pozitiv viaţa noastră .
Casa este considerată o a treia piele, cu ajutorul căreia se percepe mediul său înconjurător cu simţurile sale.La fel ca două viori, una din lemn cealaltă din material plastic, care au un sunet total diferit, la fel şi clima din locuinţa noastră depinde de ce materiale de construcţie folosim. După folosire, nu este permis să degaje nici un fel de gaze, praf sau radiaţii. Astăzi peste 90% din timpul nostru îl petrecem în încăperi închise. De aceea, este de la sine înţeles, că la construcţie nu se folosesc materiale care influenţează negativ clima din încăpere. Sigur, nu materialele de construcţie cum ar fi lutul, varul, ţigla şi lemnul au adus la apariţia alergiilor şi la boli cauzate de mediu. Încărcarea atmosferei din casele noastre cu substanţe dăunătoare porneşte în cea mai mare parte de la produsele sintetice, fiindu-ne cunoscute daunele care le provoacă PCB, lindanul şi azbestul. Pe viitor vor apare tot mai multe materiale dăunătoare dacă nu prevenim şi nu revenim la materiale de construcţie mai sănătoase şi mai naturale. După folosirea lor, materialele de construcţie se pot întoarce din nou fără pericol în circuitul ecologic. Materiile prime şi consumul mare de materiale ne va sili în viitor să dăm o tot mai mare însemnătate materiilor prime şi refolosirii materialelor.
Câteva vorbe despre lemn:
După Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură FAO pădurile ocupă 4.285 milioane ha = 42,85 milioane km2, adică cca. 1/3 din suprafaţa continentelor, din care:
- 51% în exploatare;
- 49% zone virgine în Brazilia, Siberia şi Africa Centrală.
Din cele 4.285 mil. ha sunt:
- 3.069 mil. ha de FOIOASE
- 1.216 mil. ha de RĂŞINOASE
AVANTAJELE CONSTRUCŢIILOR DIN LEMN
- LEMNUL este materialul de construcţie cel mai ieftin comparativ cu cimentul din beton, cu oţelul sau cu aluminiul, deoarece consumul de energie pentru fabricare şi prelucrare este cel mai mic.

- PRELUCRAREA LEMNULUI este foarte uşoară datorită rezistenţei reduse la prelucrare.
- CONSTRUCŢIILE DIN LEMN se pot executa în orice anotimp fără să fie necesare măsuri speciale ca la beton sau oţel.
- ASAMBLAREA, MONTAREA SI DEMONTAREA construcţiilor din lemn se face cu uşurinţă şi cu cheltuieli mici, iar recuperarea şi montarea din nou este integrală.
- CONSOLIDAREA construcţiilor din lemn se face uşor la faţa locului.
- COEFICIENTUL DE DILATARE TERMICĂ (α) liniară în lungul fibrelor este redus, de trei ori mai mic ca oţelul şi de două ori ca a betonului, deci construcţiile din lemn nu necesită rosturi de dilatare.
- COEFICIENTUL DE CONDUCTIBILITATE TERMICĂ (λ) este redus, lemnul opunând o rezistenţă de 300 ori mai mare ca oţelul şi de 10 ori ca betonul, la trecerea unui flux termic, deci este un bun izolator.
- DURABILITATEA construcţiilor din lemn este mare, mai ales dacă se iau măsuri de protecţie împotriva putrezirii şi focului.
- CHELTUIELI DE ÎNTREŢINERE sunt nule sau foarte mici, deoarece nu apare fenomenul de coroziune ca la oţel.
CASELE pe structura de LEMN
Concepute încă din vremuri îndepărtate şi folosite de atunci de generaţii întregi, casele din lemn sunt şi astăzi o soluţie de habitat, de destindere de reconfortare. În ţările occidentale, casa din lemn nu este o tendinţă la modă, ci mai curând o parte din viaţa cotidiană. Realizarea acestor locuinţe garantează confortul, durabilitatea, şi esteticul cu ajutorul tehnologiei moderne de construcţie şi al echipamentelor de cea mai bună calitate. Pe lângă ofertele de proiecte standard, societatea noastra , Heiman Dom S.R.L. cu produsul CASA DIN VIS proiectează şi realizează şi case din material lemnos la cererea clienţilor, funcţie de spaţiul şi bugetul disponibil, asigurând livrarea împreună cu echipamentele necesare şi realizarea punerii în operă în doar câteva săptămâni de la stabilirea modelului. De asemenea, specialiştii firmei oferă consultanţă de specialitate asupra variantelor constructive şi de dotare, iar, la cererea clienţilor, aceştia se pot decide singuri asupra formelor, amenajării interioare şi exterioare sau a altor detalii. Pentru construcţia caselor se foloseşte material lemnos masiv sau lamelar sau alte materiale compozite, particularizată pe funcţii şi destinaţie, care conferă rezistenţă în timp şi un aspect deosebit, atent alese, realizate şi prelucrate cu cele mai moderne tehnologii. În plus, toate echipamentele, materialele, materiile şi accesoriile utilizate sunt proiectate, realizate şi utilizate pentru acest gen de construcţii.
CASA DIN VIS se bazează pe construirea de pereţi dubli în sistem panelizat tip sandwich, având în compoziţie pe lângă izolaţia termică o izolaţie specială pentru a evita condensul, în funcţie de natura pereţilor. În acest fel materialul lemnos nu îşi modifică forma, şi proprietăţile în eventuala prezenţă a umezelii ( nu se deformează şi nu mucegăieşte ) oferind în plus o estetică remarcabilă şi un climat confortabil şi relaxant.
Structura panourilor constă dint-un schelet din lemn masiv ecarisat, care alcătuieşte o ramă perimetrală. Elementele prefabricate sunt transportate pe şantier, unde se asamblează, iar după montarea pereţilor pe fundaţie urmează aşezarea planşeelor, pentru ca apoi să se realizeze montajul pereţilor mansardei (daca e cazul) şi execuţia acoperişului.
Construcţiile cu pereţi din lemn masiv sunt cunoscute în următoarele variante: cu pereţi din lemn rotund sau cu pereţi din lemn ecarisat. Primele tipuri de case cu pereţi din lemn rotund (cu bârne de lemn) au apărut în epoca bronzului, iar principiile acestora au rămas până în zilele noastre.
În ţările dezvoltate s-a renunţat la acest tip de construcţie, deoarece, atât din motive economice, cât şi ecologice, s-a considerat că este o risipă nejustificată de lemn masiv natural, lemn care ar putea fi valorificat mult mai avantajos prin altfel de prelucrări industriale.
CASA DIN VIS utilizează regulile de calcul ale construcţiilor din lemn publicate în Eurocod 5 denumit „Structuri de lemn”. În funcţie de tipul materialului lemnos (lemn natural sau produse derivate pe bază de lemn), specia, masa volumetrică şi dimensiunile secţiunii, Eurocod 5 conţine procedee simplificate de calcul privind rezistenţa la incendiu a construcţiilor din lemn. Unul dintre principalele interese ale aplicării acestor reguli de calcul la stările limită, clasificate mecanic în prealabil, este permiterea utilizării lemnului.
La concepţia clădirilor cu structuri de rezistenţă parţiale sau totale din lemn, rezistenţa efectivă la foc se calculează în funcţie de dimensiunile elementului, de numărul laturilor expuse la foc, de valoarea eforturilor din elementul structural, de poziţia elementului (orizontal sau vertical), iar la stâlpi şi de lungimea liberă.
Un avantaj al acestui demers îl prezintă clasificarea vizuală sau mecanică a lemnului (după lăţimea inelelor, diametrul nodurilor, prezenţa crăpăturilor, a despicăturilor, a alterării biologice), care întăreşte omogenitatea performanţelor şi evită astfel supradimensionarea structurilor.
Această abordare redă lemnului un nivel de fiabilitate comparabil cu al altor materiale.
DE CE SĂ NE CONSTRUIM CASA DIN VIS ?
Am fost de nenumărate ori martorii unor discuţii despre micro-confortul în casele noastre. Cele mai interesante s-au stabilit între noii proprietari, ai unor case noi (mai mult sau mai puţin pretenţioase), şi diverşi furnizori de materiale de construcţie, instalaţii şi echipamente etc. Este foarte bine să ne
dorim case noi, cu încăperi spaţioase, cu multă lumină şi mai ales cu un confort pe măsură. În acelaşi timp nu putem să nu observăm că puţini dintre noii proprietari au noţiuni clare despre confort şi mai ales despre căile prin care pot, de la bun început, să fie siguri că îşi ating scopul dorit doar visându-l.
CE ESTE CONFORTUL?
Un gânditor din domeniul profesiunii noastre spunea despre confort:
”Te simţi bine şi nu ştii de unde vine asta; pur şi simplu ai vrea să fie aşa mereu ! ”
În cele ce urmează vă voi prezenta cum poate influenţa „CASA DIN VIS” confortul dumneavoastră:
UMIDITATEA AERULUI :
Despre vaporii de apă :
Rolul primordial al apei în viaţa noastră nu mai trebuie demonstrat. Însă ceea ce trebuie scos în evidenţă este faptul că aerul pe care îl respirăm trebuie să conţină şi câteva grame de apă (pentru cei ce vor să ştie mai mult: numărul de grame de apă la 1kg aer uscat se numeşte umiditate absolută a aerului). Este foarte importantă existenţa acestor vapori de apă; de regulă, 8-12 grame reprezintă cantitatea optimă pentru a obţine un aer perfect respirabil. Faţă de cele de mai înainte, apar în plus două elemente care stabilesc cea mai bună proporţie între cantitatea de apă şi cea de aer: temperatura şi presiunea aerului. Pentru simplitate, toate cele trei elemente participante la explicaţia noastră conduc la o noţiune mult mai uşor de reţinut:
Umiditatea relativă a aerului. Pentru uşurinţă , noi trebuie să avem grijă ca umiditatea relativă a aerului din casele noastre să fie în jurul valorii de 50% (pentru o anumită temperatură, având 0% umiditate relativă, aerul este complet uscat, iar la 100% aerul este complet saturat, adică orice surplus de apă în aer conduce la apariţia condensului).
Care sunt implicaţiile?
Umiditatea relativ scăzută generează creşterea evaporării apei din membranele umane (nasul şi gâtul) conducând la uscarea mucusului tuturor membranelor sistemului nostru respirator. Acelaşi efect apare şi în ceea ce priveşte pielea şi părul. Creşterea numărului de îmbolnăviri ale căilor respiratorii umane în timpul iernii este deseori generată de umiditatea relativ scăzută a aerului din încăperile noastre. Studiile epidemiologice au arătat că locatarii clădirilor în care umiditatea relativă a rămas în jurul valorii de 50% s-au îmbolnăvit mult mai rar decât cei care, iarna, au locuit sau au lucrat în încăperi cu umiditate relativă scăzută (de exemplu, sub 30-40%). Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul în care locuim sau lucrăm în încăperi cu exces de umiditate (de exemplu, peste 60-70%). Efectele sunt şi mai puternice în cazul fumătorilor, la care cele menţionate sunt agravante.
Pentru ca demonstraţia să fie şi mai limpede, adăugăm câteva date referitoare la felul în care unii agenţi patogeni acţionează asupra omului în funcţie de umiditatea relativă a aerului. Astfel în continuare se indică domeniile de umiditate relativă în care agenţii prezentaţi devin mai agresivi:
- Bacteriile 0-30% şi 60-70%
- Viruşii 0-50% şi 70-100%
- Ciupercile 60 – 70%
- Paraziţii 50 - 100%
- Infecţiile respiratorii 0-50% cu date insuficiente la umidităţi peste 50%
- Rinitele alergice şi astmul 0-40 şi 60-100%
- Interacţiunile chimice 30-10%
Adăugăm că umiditatea relativă are un efect semnificativ în controlul transmiterii infecţiilor pe cale aeriană. Astfel, la valori ale umidităţii de aproximativ 50%, rata de mortalitate a unor microorganisme este maximă, iar virusul gripei îşi reduce drastic virulenţa. Umidităţi relativ ridicate generează condiţii extrem de favorabile înmulţirii agenţilor patogeni sau alergenilor.
În concluzie, umidităţile relative ale aerului de 30-60% sunt cele mai favorabile pentru microclimat sănătos în casele noastre.
Cu mulţi ani în urmă, oamenii bogaţi lăsau casele „ să se usuce” înainte de a se muta împreună cu familiile lor, căci se ştia din experienţă că umiditatea noii clădiri duce la răceli, astmă, reumatism şi alte afecţiuni. Astăzi, într-o casă a unei singure familii se prelucrează până la 80.000 litri
de apă, iar cele mai multe familii se mută deja după şase luni, cel mult un an în casă încă umedă. Timpul de uscare la o construcţie de cărămidă este de aproximativ un an, în timp ce casa din beton, de piatră ponce are nevoie de aproape cinci ani pentru a fi complet uscată. Uscarea este adeseori întârziată de aburul din exterior sau interior (legat de izolaţia termică), aşa încât umiditatea abia poate fi învinsă.
Urmările fiind deteriorarea construcţiei prin formarea igrasiei şi a coroziunii.
Durata de uscare în zile la un perete de 30 cm grosime:
- 252 – cărămidă
- 1080 – calcar
- 1080 – beton poros
- 1260 – beton din piatră ponce
- 1440 – beton greu
Lemnul este un material capilar higroscopic, are capacitatea de a acumula umiditate din exterior şi a o ceda progresiv la interior când aceasta scade în atmosferă.
RADIAŢII RADIOACTIVE
Radiaţiile naturale se compun din radiaţii cosmice (care vin din Univers) şi radiaţii terestre.
Din cunoştinţele despre efectul biologic al razelor radioactive nu s-au tras până astăzi suficiente concluzii. Astfel, testele pe animale au arătat că cele mai mici cantităţi de radioactivitate la care au fost supuse animalele pe o perioadă mai îndelungată sunt mai periculoase decât o doză mare luată o dată.
Intensitatea radiaţiilor cosmice depinde de înălţimea faţă de nivelul mării. Astfel, solicitarea în zona munţilor de înălţime mijlocie este mai mare decât la ţărmul mării.
Radiaţiile terestre îşi au originea în elemente radioactive care apar în straturile de la suprafaţa solului. Radiaţii mari prezintă mai ales rocile, cum ar fi granitul, porfirul, gnaisul şi mica. Astfel, în materiale de construcţie cum ar fi granitul, şistul, lava, piatra ponce, tuful, zgura şi ghipsul chimic există elemente radioactive potasiu, toriu şi radiu.
Conform cercetărilor din Suedia, casele de lemn reprezintă cea mai scăzută radioactivitate, în timp ce casele din beton uşor, din cărămizi şi granit au valori ale radioactivităţii foarte ridicate. O radioactivitate mai puternică o prezintă gazul radon. Radonul apare la descompunerea radioactivă a uraniului şi toriului în plumb. Ajunge în sol, prin fisurile şi neetanşările plăcii de fundaţie, în aerul din atmosferă. Şi din materialele de construcţie radonul poate ajunge în locuinţă. Se depozitează în aerul din atmosferă în particulele de praf şi mici picături de apă şi, prin inspirare, ajunge în plămânii noştri. Radonul prezintă un mare risc de îmbolnăvire de cancer. Numărul cazurilor de cancer datorat radonului se estimează în Germania la 2000 anual. Nu există valori limită pentru radon. În Germania, Comisia de Protecţie împotriva Radiaţiilor porneşte de la 250Bq./m3, în SUA limita este considerată 150Bq./m3, iar în Suedia valoarea de referinţă este de 75 Bq./m3.

IZOLAREA FONICĂ A LOCUINŢEI
Într-adevăr, influenţa zgomotelor asupra confortului general este una importantă, deşi este mai subtilă decât a altor “defecte” care pot afecta spaţiul casnic, mai ales dacă ne gândim că există mai multe tipuri de zgomote, diversificate în funcţie de sursa emiterii. Astfel, în limbaj specializat se face o clară diferenţiere între zgomotele aeriene (adică cele emise de o sursa ce nu are contact cu structura construită) şi cele de contact (ceea ce înseamnă că o sursă acustică produce o vibraţie asupra elementelor de construcţie – ca de exemplu, un zid, - înainte ca aceasta să fie percepută de ureche).
Diminuarea zgomotelor percepute la interior dinspre spaţiul exterior – se face prin:
- Tratarea defectelor de faţadă.
- CASA DIN VIS datorită atenţiei sporite pe care o acordă protejării lemnului a eliminat defectele de faţadă.
- Tâmplărie de nivel performant
- Sistemul de construcţie al casei „CASA DIN VIS „ permite montajul oricărui tip şi formă de tâmplărie (lemn, lemn stratificat, PVC), după preferinţele clientului. Un geam gros de 8 mm permite obţinerea unei izolări de 30 dB. Un dublu vitraj ridică izolarea până la 35 dB, în condiţiile în care un confort fonic perfect este de 55 dB . Tâmplăria de exterior bine etanşată oferă un plus important de încă 5 dB.
- Soluţii acustice pentru pereţi
- Materialele „suple” folosite de CASA DIN VISca vata minerală reprezintă o bună alegere cu rezultate vizibile, atunci când ne referim la gradul de absorbţie acută. Mai trebuie spus că alegerea tipurilor de materiale ce reprezintă sistemul constructiv este foarte importantă, fiecare având calităţi acustice, dar fiind diferenţiate în funcţie de caracteristici. Materialele dense şi dure ca betonul, piatra sau sticla reverberează foarte puternic. Dimpotrivă, materialele cu o oarecare porozitate (panouri din lemn, gips-carton) sunt absorbante.
- Măsuri pentru evitarea zgomotelor transmise în spaţiul interior
- CASA DIN VIS – a conceput cu ajutorul unor arhitecţi şi ingineri experimentaţi mai multe variante de case care se pot adapta cu uşurinţă cerinţelor şi personalităţii fiecărui client, respectând
repartizarea camerelor astfel încât cele unde liniştea este esenţială (dormitor, birou) să nu se afle în zonele de zgomot.
- Izolarea acustică pentru planşee.
- CASA DIN VIS a realizat aceasta printr-un strat izolant plasat în structura planşeului, evitându-se astfel ca zgomotele de la camerele de sus să ajungă la parter. Ca material se foloseşte vata minerală. De asemenea, pentru a atenua zgomotele, suprafaţa finită necesită o acoperire suplă şi clasică tip mochetă.
- CONFORTUL TERMIC AL CASEI „CASA DIN VIS”
Pereţii casei „CASA DIN VIS ” înglobează un strat dublu de vată minerală foarte eficient, închiderea structurii peretelui făcându-se cu OSB (Oriented Strand Board) – plăci orientate din aşchii de lemn, material de asemenea bun izolator termic.
Este suficient să amintim că 3 cm de vată minerală au aceeaşi rezistenţă termică a unui zid tencuit de cărămidă de 24 cm, iar stratul de vată de 16 cm pe care îl conţine peretele exterior al casei „CASA DIN VIS „ asigură ansamblului de aproximativ 25 cm un coeficient de transfer termic de Kw= 0.227 W/m2k echivalenţă termică cu un perete de cărămidă cu o grosime mai mare de 1,6 m!
Astfel se face o economie foarte mare de energie, păstrând iarna căldura în interior, iar vara aerul condiţionat!
- SIGURANŢA ÎN „CASA DIN VIS”
CASA DIN VIS se comportă exceptional în timp, durata de viaţă este similară cu cea a caselor din cărămidă. Menţionăm că societatea noastră produce casele într-o fabrică special construită pentru această activitate, într-un cadru controlat, dotată cu utilaje şi tehnologie de ultimă generaţie, personal calificat, ingineri cu experienţă în domeniul construcţiilor din lemn, având implementat sistemul de management al calităţii conform SR EN ISO 9001 : 2001
CASA DIN VIS are o rezistenţă la seism foarte mare, deoarece este realizată din elemente zvelte şi dispuse uniform în structură, casa se
comportă elastic la sarcinile seismice, nu are concentraţii de eforturi şi disipează energia fără deteriorări majore. Este un exemplu pentru comportare optimă la astfel de solicitări. Din calcul static şi în conformitate cu P100 – 92, CASA DIN VIS este adecvată unor seisme de până la 8,2grade pe scara Richter. Casele nu sunt realizate artizanal, se face un calcul de rezistenţă confirmat de verificatori de proiecte autorizaţi proiectarea componentelor se face pe calculator, totul în concordanţă cu EUROCOD 5 şi mult înainte de adaptarea normativelor româneşti pentru case în sistemele tradiţionale (cărămidă, beton, BCA).
Structura pentru acoperişului CASA DIN VIS precum şi a planşeului este din lemn lamelat, care are proprietăţi fizico-mecanice superioare lemnului brut, deoarece prin folosirea lamelelor cu dimensiunile secţiunii transversale relativ mici, efectul negativ al diferitelor defecte specifice materialului lemnos (noduri crăpături) vor fi minimalizate şi uniform distribuite pe toată secţiunea transversală a grinzii ceea ce îi conferă lemnului lamelat încleiat o rezistenţă mult superioară elementelor din lemn brut.
- Comportarea la foc a casei din lemn CASA DIN VIS.
Din punct de vedere chimic, lemnul este format din:
- 50% carbon
- 44% oxigen
- 6 % hidrogen
Sub influenţa unei temperaturi mai mari de 105oC, lemnul începe să se descompună termic în mod progresiv , cu degajarea în acelaşi timp a unor gaze inflamabile (hidrogen, metan şi etan). În prezenţa aerului şi a căldurii, la o anumită temperatură şi după o anumită durată de acţiune a focului, lemnul începe să ardă. Arderea este un proces de oxidare foarte rapidă a lemnului, în prezenţa oxigenului din atmosferă, transformându-se în bioxid de carbon şi apă.
(C6H10O5 + 6O2 ---> 6CO2 + 5H2O)
În cazul în care aerul lipseşte în timpul descompunerii termice, arderea nu poate avea loc din lipsă de oxigen, producându-se astfel distilarea uscată a lemnului.
Cu toate că inflamabilitatea lemnului este destul de mare, pericolul de prăbuşire neaşteptată a construcţiei în timpul incendiilor este mult mai mic decât în cazul construcţiilor din piatră, cărămidă sau oţel neprotejat. Acestea, încălzindu-se uşor la temperaturi înalte se deteriorează, pierzându-şi stabilitatea, fapt care duce la prăbuşirea neaşteptată a lor în timpul
incendiilor. Lemnul în timpul arderii se carbonizează încet, iar stratul de cărbune format la exterior, având un coeficient de conductivitate termică mai mic decât lemnul, apără zonele centrale ale acestuia împotriva distrugerii, întârziind astfel prăbuşirea construcţiei.

Încercările experimentale efectuate asupra elementelor structurale din lemn masiv sau lemn lamelat efectuate în diverse laboratoare europene au scos în evidenţă valori a vitezei de carbonizare între 0,5 şi 0,8 mm / minut.
In cazul grinzilor de lemn lamelat, focul se stinge singur atâta timp cât aceasta nu se afla sub acţiunea directă şi constantă a flăcărilor, stratul de carbonizat protejează grinda împotriva arderii interioare a acesteia şi partea necarbonizată a grinzii îşi păstrează capacitatea portantă în timpul unui incendiu.
Suplimentar se poate aplica un tratament standard de ignifugare a structurii casei, care încadrează casele cu structură din lemn în aceeaşi clasă de rezistenţă la foc cu cele din cărămidă. Într-o ţară foarte atentă la protecţia cetăţenilor - Franţa, companiile de asigurare franceze confirmă statistic că nu s-au constatat mai multe incendii care au apărut în casele din lemn faţă de casele din cărămidă sau alte materiale de construcţie. Sistemul pe care îl propunem are structura de rezistenţă din lemn placat cu diverse
materiale de închidere – OSB 3 ignifug(antifoc) sunt concepute să ofere o rezistenţă la aprindere dar şi la propagarea focului, plăcile din gips-carton antifoc au un coeficient de transfer termic redus şi conţin preponderent ipsos care are ca element constructiv apa în proporţie de 20% iar aceasta devine liberă în timpul incendiului. Lemnul este obişnuit tratat prin imersie sau prin vacuum şi imersie şi aparat de plăci rezistente la foc, el rămânând aparent numai la parapeţii balcoanelor, scări sau eventual la tâmplăria uşilor şi ferestrelor. În cazul în care focul ajunge totuşi la structura din lemn, s-a constatat că lemnul atins de flacără este protejat de stratul de cărbune de care am amintit mai sus.
Revenind la Companiile de Asigurare franceze, este subliniat că prima de asigurare pentru o casă din lemn este aceeaşi cu cea pentru o casă din cărămidă. Nici normele de “Foc” din Reglementările generale pentru construcţii din Franţa, foarte severe după cum am arătat, nu fac nici un fel de diferenţiere între casele de cărămidă şi cele din lemn.
În TEST - ul revistei HAUSBAU – 2003, una dintre cele mai prestigioase reviste de specialitate din Germania, casele cu structură din lemn cu tratament standard se încadrează în aceiaşi clasă de rezistenţă la foc cu cele din cărămidă (F 30 B) iar cele la care lemnul este tratat special ajung la F60, F90 şi chiar F120! |